Trending »
Related »
_ATN3559 Panorama - noutatifoto.ro

Ținutul Neamțului – România Student Tour

on February 25 | in Articole, Călătorie, Descoperă România | by | with 1 Comment

Sub egida Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si a Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret, Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti si Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Neamt a organizat in perioada 13-16 si 19-22 mai 2011 , proiectul Romania Student Tour – program national de redescoperire si promovare a patrimonului cultural si natural al Romaniei, de aceasta data in Ținutul Neamțului.

Cum in prima tura nu am putut participa, afland prea tarziu, am spus prezent la invitatia prentru ce-a de-a doua iesire, mai ales ca printre punctele vizate era si muntele Ceahlau, un subiect pe care de foarte multa vreme mi-l propusesem sa il fotografiez. De mic imi placea Ceahlaul. Ciocolata aceea mica si amaruie. Mai tarziu am aflat de la bunica mea povestea Babei Dochia, am descoperit prin imagini de pe net frumusetile locului si astfel “dorinta-i gata” 🙂

Zis si facut. Andreea a ramas la Slobozia la bunici iar eu mi-am pregatit din timp rucsacul pentru weekendul lung ce urma. Am plecat spre Bicaz Chei impreuna cu Razvan (colegul meu de drum, camera si tura pana la final) pe drumul recomandat de catre organizatori: Bucuresti-Brasov-Miercurea Ciuc-Gheorgheni-Lacu Rosu-Bicaz Chei. Mai bine ziceam drumul Bucuresti-Brasov, ca restul numai drum nu se putea numi: o insiruire nenorocita de gropane in pseudo-asfalt, drum-in-lucru tot drumul dintre Miercurea Ciuc si Gheorgheni de se mergea cand pe-un sens cand pe altul si o lipsa generala de indicatoare prin orasele prin care treceam. Tipic pentru Romania. Si uite asa, cu 2-3 opriri pentru un sandwich sau o poza la apus, am facut un drum de 380 km in peste 7 ore si 30 minute.

Foto Alin Popescu

Foto Alin Popescu

Noroc cu peisajul frumos al tarii, ca altfel o luam razna si eu si Razvan. Dar dupa ce a apus soarele, am ramas numai noi si gropile, care daca nu se vedeau, cu siguranta se simteau, chiar si in masina lui pregatita cat de cat pentru astfel de drumuri: un frumos Seat Altea 4 Freetrack incaltat cu gume de mud/iarna (si veti vedea mai tarziu pe unde ne-a dus minunatia).

Am ajuns intr-un tarziu la baza urcarii spre cabana Ecolog din Cheile Sugaului-Munticelu. Urcarea de numai 250 m a scos untul din toata lumea pe intreaga sedere, de-ti venea rau daca uitai ceva la masina si trebuia sa cobori.

Ne-a asteptat cabanierul jos si ne-a ajutat cu bagajele, iar la putin inainte de miezul noptii, eu aveam chef de pozat, asa ca vazut cu sacii in caruta (adica bagajul in camera), am pus aparatul pe trepied, l-am setat pe interval si i-am dat drumul la un shooting-star :P. Din pacate nu stiu ce s-a intamplat, ca il programasem pentru un time lapse pe intreaga noapte, dar s-a oprit dupa numai o ora si 30 min de shooting, insemnand undeva la 134 de poze. Din fericire insa, am prins o stea cazatoare, asa ca nu-mi pare rau, chiar daca mini-clipul are numai 9 secunde:

A se vedea in full screen si HD!

Dupa noi, plecati la ora 19 si putin din Bucuresti, au sosit baietii din masina 2, undeva aproape de rasaritul soarelui (pe la ora 4.30-5 am). Peste 8 ore pe drum. Ne-au facut! Intre timp, stelele “alergau” pe cer.

Foto Alin Popescu

In prima zi, dupa impartirea echipelor pe zonele de interes, eu si cu Razvan am plecat spre lacul Izvorul Muntelui (Baraj Bicaz), la poalele muntelui Ceahlau. Ne-am propus sa il inconjuram pe tot, si in final, seara la 7 adunasem peste 120 km la bord. Din pacate am uitat sa pornesc inregistrarea traseului pe GPS, asa ca pozele din prima zi nu au geo-locatie, dar toate sunt facute in jurul lacului.

Din Bicaz Chei am pornit spre Bicaz si de acolo am luat directia Izvorul Muntelui, abatandu-ne de la drumul principal, cel de peste baraj. Ni se spusese cum ca ar fi acces interzis pe acea strada de la intrarea in rezervatia naturala Ceahlau, dar ne-am incapatanat sa inaintam si la bariera surpriza: “Drum deschis circulatiei publice din Noiembrie 2008”. Asa ca am inceput “urcarea” cu masina mergand tinta catre Schitul Sihastria (Cerebuc)

Foto Alin Popescu Ceahlau

Aici privelistea ne-a taiat respiratia si chiar daca nori amenintatori se apropiau din ce in ce mai mult, am zabovit prin imprejurimi. Am avut astfel ocazia sa intram in vorba cu unul dintre “sihastrii” de acolo (de fapt Razvan a fost cel curajos, eu doar m-am apropiat incet incet) si am facut o poza “bataturii” acestuia.

Foto Alin Popescu Ceahlau

Toate lemnele pregatite, mi-a marturisit in cele din urma ca le va transforma in scaune si mese precum si cuiere de haine. Era foarte de treaba si glumet, cu par lung si ochi albastrii, ba chiar m-a omenit si cu un pic din tuica sa speciala, care continea niste radacini numai de el stiute. Pe langa faptul ca ii dadea un gust foarte bun, cica, citez: “ridica mataranga de zici ca ce-i aia”. La ce ii trebuia lui asa ceva, nu am intrebat, dar nici nu vreau sa stiu :). Cand am vrut sa ii fac un portret, m-a refuzat politicos, ca “m-a mai filmat unu o data si m-a dat pe internet, si de atunci, sa fie vreo 2 ani, tot se tine o olteanca dupa mine …”. Eu cred ca de la radacini, nu de la film i se tragea …

L-am lasat pe om cu ale lui si ne-am continuat drumul, sperand sa dam de un luminis de unde sa vedem lacul Izvorul Muntelui de undeva de sus. Nu am mai mers mult si am ajuns intr-o curba de unde vedeam totul in jur. Acolo l-am intalnit si pe ciobanul din imagine,

Alin Popescu Ceahlau

de care m-am apropriat cam temator, mai ales ca intr-o mana se sprijinea de un bat, iar in cealalta de un topor.

Omul, foarte batran si simpatic, a inceput sa imi povesteasca despre traiul lui de acolo, cum ca are peste 100 de oi, numai ale lui, ca el nu ia din sat si ca tot terenul pe care pasc acestea este tot al lui, ca l-a castigat la licitatie dupa ce inainte fusese islaz comunal. Acum, primeste subventii de la stat ca sa il tina curat si sa pasca oile acolo. Are si un fecior, care nu e insurat, si “toate astea cat vezi cu ochii, lui ii raman”. M-am despartit de acesta nu inainte de a-l ruga sa ma lase sa ii fac o poza. Nu m-a refuzat, s-a scuzat pentru hainele cam jerpelite, ca are si da-lea bune dar acu nu le-a pus, si putin cam rusinat nu a mai zambit ca mai inainte, sa nu i se vada dintii lipsa.

Alin Popescu Ceahlau

Am plecat dupa Razvan care coborase intr-o vale si fiindca nu imi ardea sa cobor dupa el, m-am apucat si am facut o panorama cu imprejurimile

Alin Popescu

Verde, verde si iar verde. Si ceva nori suparati care ne-au cam speriat si ne-au gonit mai departe. Drumul ne-a coborat in Statiunea Durau unde ne-am oprit sa mancam o inghetata si sa beau o cafea pentru ca nu apucasem si nu mai era mult pana adormeam facand poze. De acolo am trecut pe rand (din ce imi mai amintesc ca denumiri) prin satul Ceahlau, peste viaductul de la Poiana Largului pe care nu prea am avut cum sa il fotografiem pentru ca apa in acea zona era secata si nici un cadru imprejurator nu ne-a inspirat. Am mers apoi spre Grozavesti, Ruginesti si Potoci in cele din urma ajungand iar la Barajul Bicaz, acolo unde parasisem drumul principal prin partea stanga a lacului. Lumina nu ne-a ajutat mai deloc, fiind destul de innorat si cu atmosfera incarcata, Ceahlaul fiind abia vizibil de pa partea aceasta a lacului. Cateva din cadrele de pe drum:

Alin Popescu

Alin Popescu

Alin Popescu

Alin Popescu

Ultima imagine e facuta din satul Potoci cu vedere directa la Pastravarie si barajul Bicaz.

Pentru ca ziua era pe sfarsite si celelalte echipe ne anuntasera in putinele momente cu semnal ca masa o luam la Lacu Rosu din Lacu Rosu (adica hotelul din localitatatea) ne-am suit in masina si ne-am dus sa luam cina. Ajunsi acolo, am crezut ca am gresit, pentru ca am nimerit intr-o petrecere de banchet de final de a XII-a, insa Doamna Cecilia stia de noi si ne-a bagat intr-o sala anexa unde am servit o cina pe cinste cu vedere la intrarea spre petrecere 🙂

Alin Popescu

Dupa masa ne-am dus de curiozitate si la lac, desi nu apartinea de judetul Neamt, deci nu era obiectiv al proiectului nostru si l-am fotografiat. Nu mai fusesem la Lacu Rosu si in Cheile Bicazului de la 4 sau 5 ani, dar imi aminteam ca si cum ieri fusesem acolo. Chiar ii zisesem lui Razvan, noaptea cand veneam prin chei, zic: “… tre sa vina un tunel”. Si a venit, cel nou, ca ala vechi fusese dezafectat, dar nu conta, amintirea era acolo :). Ma rog, la lac nu mare poveste, maro si cam nefotogenic, dar avand in vedere conditiile de lumina: si nor si soare aproape apus, nu aveai ce sa scoti mare lucru.

Alin Popescu

Alin Popescu

Alin POpescu

Ne-am intors spre cabana, rupti de oboseala si disperati ca aveam sa urcam iar panta aceea criminala. Am prins si apusul mono-culoare: cacaniu

Alin Popescu

Si s-a dus prima zi, nu insa fara a mai urca inca o data panta, cu sacii de mancare adusi de ultimii samariteni sositi: Paul Bordas si Petrisor Iordan, organizatorii iesirii, cei care au tradat si au ales la venire drumul cel bun Bucuresti-Bacau-Piatra Neamt (drum pe care ne-am si intors cu totii in cele din urma).

Ziua 2

Treziti cu noaptea in cap pe la ora 9:00 (dupa ce te culci 2 zile la rand pe la ora 3-4, 9 este cu noaptea in cap, da) si privindu-i cu admiratie pe cei care s-au trezit la rasarit si au catarat stancile de pe langa cabana, ne propunem sa ne tinem de hotararea luata de cu seara, si anume sa mergem sus pe Ceahlau. Il mai intrebam o data pe Dorel, cabanierul nostru despre drum si cum se ajunge sus din Bicazu Ardelean si pana la urma plecam ultimii din cabana, ca uitasem sa ne descarcam pozele de pe card. Ramane cu noi si Lucian, care desi Canonist, purta de gat mandru (not!) un Nikon D5000 cu curea de Canon pe el (ca singura parte functionala ce mai ramasese din aparatul lui dupa moartea suferita cu o zi inainte: dead shutter curtain).

Facem o poza cabanei si plecam spre masina, directia varf de munte.

De data asta nu mai uitam, de fapt nu mai uita Razvan ca eu …, si dau drumul la GPS sa inregistram traseul si sa geo-localizam pozele facute.


View Ceahlau, Dochia, Toaca in a larger map

Incepem urcarea pe asfalt, continuam pe drum de piatra si in cele din urma ajungem pe forestier si stanca de munte. Prima oprire o facem in Poiana Stanilelor de unde avem o vedere minunata asupra Varfului Ocolasul Mare, Vf. Piatra Sura si a Schitului Sf. Antonie cel Mare.

Alin Popescu - Vf Piatra Sura Ceahlau

Continuam drumul pe forestier si ajungem dupa cateva “incercari” serioase pentru masina la punctul terminus al urcarii auto. O lasam parcata langa un Logan proptit la deal sa nu alunece in hau (p-asta nu am inteles-o, dar e greu sa intelegi posesorii de Logan oricum) si pornim la pas spre o urcare nu tocmai placuta prin padure.

De obicei nu prea fotografiez floricele, dar de data asta m-am oprit pentru cel mai albastru albastru pe care mi-a fost dat sa il vad vreodata. Aproape radioactiv de albastru (asa luminau si sursele de Cesiu la institut la Magurele, cand l-am vizitat in facultate). Am cautat acasa, si am aflat ca este vorba de Gentiana Bavarica.

Alin Popescu Gentiana Bavarica

Despre florile astea zicea si Petre ca e aproape imposibil sa prinzi in poza culoarea reala a acestora. Si cam asa e, in realitate zgariau si mai mult retina. In bine 🙂 Continuam drumul alaturi de un pusti si familia sa. Fantastic tipul, noi behaiam pe acolo, si el zburda ianinte-inapoi de cred ca a urcat acelasi drum de 2 ori. Ajungem La palarie, o locatie numai buna de tras sufletul si aproape de intrarea in platou. Cu aceasta ocazie, “primesc” cel mai tare portret al meu de fotograf. Razvan se ocupa de treaba asta, surprinzandu-ma pe o stanca, acolo unde imi tremurau picioarele cand m-am suit

Foto by Razvan Calin. ©2011 – all rights reserved

Ajunsi in platou, incepem sa grabim pasul cu frica de norii si trasnetele ce se auzeau in spatele nostru, dar tot ne oprim de cateva ori pentru peisajul ce-ti taia respiratia

Eu cu Lucian o luam un pic in fata lui Razvan si cumva ne “pierdem” unii de altii. Noi am luat-o spre cabana Dochia, Razvan spre Schitul Stefan cel Mare si Sfant (am aflat ulterior). La cabana, plin de lume si voie buna si din nou, o vedere spectaculoasa,

parca te imbia sa iei un loc si sa nu mai pleci de acolo

O iau cu Lucian spre varful Toaca cu gandul sa il urcam desi din urma ne amenintau din ce in ce mai tare niste nori negrii si densi, care udau cu siguranta Duraul dedesubt

Nu ne lasam desi ne prinde ploaia si ne incapatanam sa urcam sus pe Toaca – 1904 m. Ajunsi aici, ne bucuram de o priveliste minunata, mancam un sandwich, ne intristam de un incendiu imens in satele de la poale si finalizez cu o panorama de sus, cu tot cu statia meteo de acolo.

Sus la statie ne prinde la telefon si Razvan care ne anunta ca ne asteapta la cabana Dochia (unde servea cu pofta o ciorba de pui nemaipomenita a zis el). Coboram si pe drum spre cabana mai oprim pentru cateva imagini. Am scos si IR-ul pe care l-am carat dupa mine cam degeaba, nefiind inspirat sa trag prea mult in infrarosu

Ne intalnim in cele din urma cu Razvan la cabana, bem o bere ca eram deshidratati dupa atata efort si plecam spre masina cu gandul sa prindem apusul undeva prin satele invecinate cabanei. Ne oprim la o bisericuta pe care am tot zarit-o sus pe deal si vroiam sa o fotografiez, mai ales ca avea o lumina aurie pe ea, de la soarele ce cobora grabit pe cer. Pana am ajuns intr-un punct de statie interesant, lumina de pe ea s-a dus, dar nu si de pe cerul incarcat.

Drumul ducea spre satul Damuc si la intoarcere am vazut niste constructii din lemn, foarte negre si afumate. Ne-am amintit de varariile despre care ne povestisera colegii de tura si ne-am dat seama ca acestea trebuie sa fie. Cu o groapa mare in pamant, unde se face focul, cu bolovani de calcar care se ard bine si cu mult praf alb in jur, rezultat in urma spargerii bolovanilor arsi pentru a obtine varul. Acestea erau varariile traditionale, primele vazute de mine vre0data

Am ajuns din nou franti la cabana si restul serii l-am petrecut in compania colegilor de tura, povestind la un pahar de vorba despre una si alta vazute de-a lungul zilei.

Ziua 3

Ultima zi am rezervat-o imprejurimilor cabanei si plecarii. Am coborat in cheile Sugaului cu vreo 5 ND-uri dupa mine, cu gandul sa fotografiez curgerea apelor cu timpi lungi de expunere, dar ploile crescusera debitul foarte mult si mi-a fost cam greu sa patrund in chei. Am stat undeva destul de aproape de intrare, loc in care am ajuns cu ceva peripetii care erau sa se lase cu o cazatura in apa rece ca gheata. Stelica, alt participant la tura, mi-a zis a 2-a zi ca a reusit sa intre in chei, dar avea cizme mari la el si chiar si asa a intampinat ceva probleme datorita curentului puternic. Abia astept sa vad pozele lui.

Am revenit sus la cabana, am facut o poza de grup pe care inca nu o am dar voi reveni cu ea, ne-am luat la revedere de la ceilalti si am plecat spre Piatra Neamt cu gandul sa ne mai oprim intr-un singur loc, si anume Manastirea Pangarati (tot ideea lui Razvan, om foarte bine documentat si cu multa inspiratie). Am ajuns dupa nici o ora acolo, la cea mai frumoasa si curata Manastire pe care am vazut-o pana acum. Am petrecut peste o ora fotografiind locatia si apoi ne-am continuat drumul spre Bucuresti, pe DN-2

Pot spune ca pe scurt, cam aceasta a fost iesirea minunata din tinururile Neamtului, o zona deosebit de frumoasa a Romaniei, pe care nu o mai vizitasem de cand eram foarte mic. A meritat din plin intreaga alergatura si oboseala, si va merita oricand.

Pin It

One Response to Ținutul Neamțului – România Student Tour

  1. […] articol poate fi citit pe NoutatiFoto.ro (pagina sub care am reunit intreaga mea activitate de teste si review-uri aparatura foto). Va […]

Leave a Reply

« »

Comanda online si ne sustii

De citit!

Fotografia saptamanii

Testimoniale

Radu Grozescu Una dintre cele mai bune recenzii despre un aparat foto pe care le-am citit pe meleagurile noastre. Felicitări.

Vlad Eftenie fain lucrat, consistent si bine aprofundat

Laurentiu Pop Am citit cu placere recenzia si va felicit pentru stil. Azi am recitit-o, in conditiile in care, de trei zile, sunt mandrul posesor al unui Sony A57

Ion Octavian Radu Antonescu Minunat prezentat. Pentru Istanbul nu-ti ajunge o viata sa-l cunosti si sa-l intelegi, dar ce am vazut aici este deosebit de bine organizat, cu dragoste si profesionalism. Multumesc.

Teo Ara O adevarata "mina de aur" acest reportaj , cu toate acele informatii de detaliu , pe care nu le gasesti asa usor , iar imaginile sunt niste minunatii

Caută în site

Primiți Noutăți Foto pe Email

Introduceți adresa dumneavoastră de e-mail pentru a primi ultimele Noutăți Foto direct în inbox-ul personal.

 

 

Urmăriți-ne pe FaceBook

Flickr Photos

'A Massif View' - Glyder Fawr, Snowdonia

Dark Buachaille

Peony Duo

More Photos
Scroll to top